Poate este un nume prea pompos
“Cronica de carte”, dar asta incerc sa fac. Sunt un alergator modest ca
performanta, dar care isi testeaza limitele in permanenta. Imi doresc sa trec de bariera celor 42,195 de
km si sa ma alatur grupului restrans de “ultramaratonisti”. Dar mai am de
lucru, mai am de alergat si, mai presus de toate...mai am de invatat. Poate
tocmai de aceea am prins drag de editura Preda Publishing (http://www.predapublishing.com/) si
de colectia de carti iRun promovata de ei. Mi-au trecut prin maini, pana acum, “Ultramaratonistul”
lui Dean Karnazes, “Nascuti pentru a alerga” a lui Cristopher McDougall si, de
curand “Mananca & Alearga” – Scott Jurek.
Le-am devorat pur si simplu,
sacrificand fara ezitare ore din noapte, minute de alergare, mese... Pur si
simplu nu ma puteam opri. Experienta de viata a lui Karnazes – un personaj
destul de controversat in lumea alergatorilor, povestile asezonate cu
condimente nord-americane detaliind viata poporului Tarahumara ( sau Raramuri )
si, nu in ultimul rand, retetele lui Jurek m-au absorbit pe deplin. Vartejul de
informatii, detalii, “secrete”, sfaturi si povesti m-au facut sa ma simt mai
bogat spiritual. Le-am absorbit toate incercand sa separ actul artistic al
povestirii de actul real, al alergarii pe distante nebunesti, identificandu-ma
cu personajele sau, dupa caz, cu povestitorul. Alerg noaptea, pentru ca-mi
lipseste timpul liber ziua, sunt tentat sa renunt la pantofii de alergare in
favoarea alergarii cu picioarele goale sau doar incaltat in sandale minimaliste
si incerc sa ocolesc carnea si lactatele adoptand mesele bogate in fructe,
legume, cereale, e.t.c.
Bineinteles ca nu reactionez la
extrema. N-ar fi nici intelept, nici sanatos. Dar e bine sa incerc sa fac
schimbari, schimbari acreditate nu atat de personajele cartilor citite cat si
de nutritionisti, medici sportivi, alti alergatori, e.t.c. Traim intr-o lume
atat de avida de bani si de valori materiale incat uitam, de cele mai multe ori,
sa apreciem ceea ce este cu adevarat de valoare. Sau, pur si simplu, nu mai
avem timp. Ne sacrificam sanatatea pentru bani, doar pentru a-i da mai tarziu
pe medicamente care sa ne tina in viata sau sa ne dea senzatia de sanatate. Ne
miram ca murim mai repede, ca suntem mai putin rezistenti, ca obosim inainte de
mijlocul zilei, ca ne imbolnavim mai des si ca suferim de boli cu care nu mai
putem lupta. Dar nu ne miram ca orizontul nostru se limiteaza, din ce in ce mai
des, la ecranul calculatorului, ca iesirile in aer liber se limiteaza la
drumurile servici – acasa si retur. De aceea alerg, de aceea incerc sa schimb
ceva in felul in care privesc lumea si natura, in felul in care interactionez
cu cei din jur. De aceea citesc carti. Nu numai pe subiect sportiv. Dar astea
imi sunt cele mai dragi.
Ultramaratonistul a fost prima din serie, poate de aceea cea mai apreciata, care m-a
atras in lectura ca un magnet, mi-a oferit o poveste de viata tumultoasa si
dedicata depasirii permanente a limitelor proprii. Fiecare cursa descrisa in
detaliu, dupa prima noapte de alergare in ideea de a se regasi pe sine si de a
se smulge dintr-o viata care nu-l reprezenta, am trait-o alaturi de Dean
Karnazes. I-am urmat exemplu si mi-am facut noaptea prietena si odihna uitata. Am
alergat si eu 40 km pana la servici inainte de a-mi incepe ziua de munca. Am
invatat ca exista solutii daca vrei sa le gasesti intr-adevar, ca
ultramaratonistii sunt solitari in curse si extrem de sociabili in rest. Ca
durerea si oboseala ne opresc nu atunci cand fizic suntem epuizati ci atunci
cand mintea renunta la lupta. Ca lucrurile sunt posibile atunci cand familia si
cei apropiati te sustin si-ti ofera incredere si suport nelimitat. As reciti-o de
nenumarate ori fara sa ma plictisesc vreodata....
Nascuti pentru a alerga l-a adus in prim plan pe Cabalo Blanco ( Micah True ) si poporul Tarahumara
( Raramuri ). O altfel de lectura, la fel de pasionanta. La fel de apropiata de
mine, de sufletul meu. Gasim descrisa o altfel de cultura, un alt mod de
a aborda viata si alergarea in sine. O viata trepidanta. O cursa istorica. O
istorie care se rescrie in fiecare an. Caballo Blanco nu mai este, dar a ramas
in urma sa cursa cei poarta numele si care se desfasoara in Canionul Cuprului
din Mexic. Am facut cunostinta cu Scott Jurek si nu numai. Am aflat detalii
despre efectul caldurii asupra alergatorilor si despre hrana Poporului
Alergator. Am auzit de “chia”- semintele minune...O carte complexa. O carte
minunata.
A doua zi dupa
Sf.Nicolae am terminat de citit, aproape pe nerasuflate cartea lui Scott Jurek,
Mananca & Alearga. Un vartej de
informatii culinare, povesti despre curse celebre, moduri de abordare a
alergarii. O poveste de viata a unui ultramaratonist care adora sa fie vegan si
care da veganismului credit pentru reusitele sale. Am citit selectiv cartea,
sarind retetele si oprindu-ma in aprofundarea micilor sfaturi date de
Scott..."M-a intrebat despre tot si i-am spus totul. Eu nu cred in
secrete. Nu gramul acela de cunostinte secrete ma va ajuta sa inving pe cineva
sau il va ajuta pe altul sa ma bata." spunea el la un moment dat. Nu pot
decat sa-i multumesc pentru asta. Ani de alergare ne vor aduce experienta si
intelegere, regasire si motivatie...si, de ce nu, cateva ore de lectura.
Invatam din tot si din toate. Doar asa putem evolua. O lectura placuta, usoara
si motivationala. Doar ca parere personala, o pun tot pe podium, dar pe locul
trei, dupa Ultramaratonistul si Nascuti pentru a alerga. Dar va spun, cu mana
pe inima, as reciti-o oricand cu placere si bucurie.
Acum e facuta pachet si
asteapta sa fie trimisa la Constanta. Acolo asteapta cineva s-o citeasca si,
prin prisma acestui lucru, ma lipsesc usor de ea. O perioada. Pana la prima
competitie din 2014 unde ma voi intalni cu Sorin si o voi primi inapoi impreuna
cu “Nascuti...”. El a citit-o la
lumina frontalei...dupa cum spunea intr-un post pe Facebook. Mi-am adus aminte
cu placere cum, acum ani buni de zile, ma ascundeam noaptea sub plapuma si, la
lumina lanternei mi se perindau prin fata ochilor “Cei trei muschetari”, “Ciresarii”,
“Moby Dick”, “Micul print”, “Bader, invingatorul cerului”, seria Jules Verne,
si multe altele... Cartile de la Preda
Publishing m-au facut sa ma intorc in timp si sa indragesc din nou cititul...
Mi-am propus pentru anul
urmator sa particip la 10 maratoane – Maraton Apuseni, Retezat Maraton, Maraton
Piatra Craiului, Marathon 7500, Maraton “Stefan cel Mare”, Maraton
International Cluj, Brasov Marathon, EcoMarathon, Maraton Delta Dunarii, Maratonul Reintregirii Neamului Romanesc. As vrea sa nu ratez nici „Bate
Toaca”. Nu stiu daca voi reusi, implicatiile financiare sunt destul de mari.
Dar imi doresc sa realizez acest proiect, mai ales ca fac parte integranta dintr-un
program personal de training care sa ma ajute sa particip si sa termin „Marathon
des Sables” – editia 2015.
Pana atunci citesc. Invat. Alerg. Ma bucur de viata, de aer curat, de
prieteni, de povestile voastre, de zambete si iar de alergare...
Ultramaratonistul. Nascuti pentru a
alerga. Mananca & alearga.
Poate voi gasi resurse si pentru: Sunt
aici pentru a castiga. O viata fara limite. Usain Bolt-povestea mea.
Va doresc si voua lectura placuta si alergare usoara....
