...multumesc...

Dragii mei…am inceput din nou sa alerg, dupa pauza de aproape doua luni, ceruta de entorsa de la Maraton Retezat. A trecut pe langa mine, Maratonul “Stefan cel Mare”, organizat la Putna de catre Ilie Rosu, maratonistul port-drapel, va trece si Maraton PiatraCraiului, organizat de Lucian Clinciu (Carpathian Man) si targetul de participare la Marathon des Sables tocmai s-a mutat de pe 2014 pe 2015….Timp de refacere, timp de gandire, timp de alergare, … O tristete surda, insurubata in suflet, da o savoare amaruie fiecarei alergari de dimineata. Lipsa de bani, lipsa de timp, nu neaparat in aceasta ordine…dar amandoua, in combinatie exponentiala…

In ceea ce priveste Marathon des Sables, e doar o amanare. De fapt si pentru toate celelalte competitii. Dar aici (MdS) efortul financiar trebuie sa fie mult mai puternic. Cautarea mea, mai acerba. Pentru toate lucrurile frumoase trebuie sa luptam. Dar altfel nu ar mai fi atat de frumos si bucuria unei realizari ar fi mult diminuata, nu?...Nimic nu e simplu, nici macar alergarea in sine. Am plecat la lupta, inarmat cu vise si vorbe frumoase dar realitatea nici macar n-a zambit amuzata cand mi-a dat un sut in fund: Pustiule, aici e treaba serioasa, nu joaca!... Galeata de apa rece cu gheata turnata in cap, cu elan pionieresc, stinge visele si dizolva vorbele frumoase. Dar hraneste intelepciunea si rabdarea. E nevoie de munca, e nevoie de un plan de bataie, e nevoie de un plan de antrenament serios si, mai presus de toate, de rabdare. Nimic nu se intampla batand din palme.

Multumesc celor care m-au incurajat, promovat, sustinut (Cristina & Ovidiu, Marelvi Impex, Luciana Nechita, Ciprian Ungurean, Ro Club Maraton, Adrian Mateescu, Vlad Lutic, Bogdan Chiorean si multi altii ….. prieteni & familie…cunoscuti sau friends on FB… alergatori si nu numai) in proiectul meu “nebunesc” de a alerga un ultramaraton de 250 Km prin desertul Sahara. Multumesc Paul Dicu pentru inspiratie, multumesc Gabriel Laczko pentru detalii de participare, echipament si antrenament. O multumire speciala se indreapta si catre sotia mea, Lili, pentru rabdare, intelegere si sustinere permanenta. Nimic din ce mi-ati daruit, indiferent ca a fost doar un cuvant bun, un like, un share, o finantare, o inspiratie nu s-a pierdut. Toate imi vor fi de folos, peste inca un an, cand ma voi afla pe lista participantilor la MdS. Trebuie sa aveti doar putina rabdare si incredere. De rest ma ocup eu. De data asta altfel, mai asezat, mai organizat. Eu contez in continuare pe voi si promit ca nu va voi dezamagi. Si nu fac promisiuni des, pentru ca am putine si, astfel, mult mai valoroase.

Am inceput antrenamentul pentru etapa lunga a MdS, si totodata o piatra de incercare solida, pentru capacitatile mele fizice si mentale: o alergare de 100 km, pe asfalt (Vatra Dornei – Suceava), pe care sper s-o realizez la inceputul lunii Noiembrie....dar, va tin la curent....

Momentan alerg, in linistea noptii, sub o ploaie marunta si incapatanata de toamna...cu gandul la voi....

VA MULTUMESC!

Cu drag,

Tandin (alergator amator cu tendinte ultramaratoniste)

Saptamana indoielii...

          Timpul pare sa nu mai aiba rabdare. Cel putin nu cu mine. Au ramas mai putin de zece zile pana la limita de plata a ratei a doua – 700 euro - pentru inscrierea la Marathon des Sables 2014 ( 15 Septembrie ). Si vestile nu sunt bune. Banii stransi sunt mult prea putini. Incerc sa gasesc solutii pentru multe lucruri din viata mea, puse in stand-by prin cauze dependente sau independente de mine. Participarea la acest ultramaraton este un lucru important. Pentru care merita sa lupt. Prin orice mijloace. Greu de explicat de ce...taxele implicate sunt mari, poate prea mari...conditiile mele de antrenament: limitate si precare...si totusi, vreau. Si sunt convins ca pot. Si, mai mult decat atat, stiu ca voi participa. Poate nu la aceasta editie, doar ... e saptamana indoielii :) ... dar voi participa. 
           
           De cand am inceput sa alerg, am impins continuu limitele mele fizice si psihice mai departe, tot mai departe. Tot mai multi kilometri, tot mai greu. Ma antrenez in oras si pe sosea si alerg la competitii montane. De la 10 km la 20 km, apoi 30...40. Mi-am propus sa alerg, pana la prima zapada, de la Vatra Dornei la Suceava, putin peste 100 km. Dar 250 km prin desertul Saharei?!?...e incredibil sentimentul de “pot!” pe care il am si genereaza o energie pozitiva la un nivel la care nu a ajuns niciodata pana acum. 

           Nu sunt un optimist in viata de zi cu zi. Poate realist cu inclinatii pesimiste. Asta, pana sa alerg. Schimbarea, starea de bine, tendintele optimiste ale zilei si aprecierea lucrurilor marunte au devenit obisnuinte. Bucuria unei curse incheiate, indiferent de locul din clasament, infinita. Atunci cand toate lucrurile par sa fie impotriva mea, este momentul in care ma ambitionez mai tare. Lumea spune: “Poate n-a fost sa fie..”, “Lasa, nu fii suparat. Nu se poate, nu se poate.”, “Oricum era prea greu. Nu stiu daca faceai fata”. Le zambesc si imi hranesc ambitia si dorinta cu indoiala lor. E cea mai buna hrana. Mai putin savuroasa decat increderea celorlalti. Dar energizanta.

             Asa am patit la Maraton Apuseni cand am simtit ca nu ma mai ajuta picioarele sa urc. Asa am patit la Maraton Retezat, cand am facut entorsa la glezna stanga. M-am gandit la neputinta, la limitele proprii, la faptul ca negativistii ar putea avea dreptate. As fi putut sa ma opresc. Sa plec capul si sa accept asta. Dar...nu meritam. Nici unul din noi nu merita sa accepte cuvantul “Nu” ca punct central al existentei proprii. Nici unul din noi nu merita sa plece capul. Nici unul dintre cei care alearga, care ar putea sa alerge, care ar vrea sa alerge. Suntem luptatori si asa vom ramane. Trebuie doar sa intelegem asta. Si ca nu avem limite, decat cele pe care ni le impunem sau pe care le acceptam. Viata e dura si nu ezita sa ne loveasca. Prea tare, prea dur cateodata. Trebuie sa mergem mai departe, sa ne ridicam, sa o privim in fata si sa ne hranim cu neputinta raului din ea. Sa nu lasam sa se hraneasca el (raul) din neputinta noastra.

           250 km in cinci zile, desert, nisip, stanci taioase, temperaturi de pana la 50 de grade si peste. Intre 10 si 14 Aprilie 2014 fiecare punct din marea intindere a Saharei va fi un alergator, un om, o vointa. Voi fi si eu acolo, inca un roman care isi doreste sa isi reprezinte tara si o cauza. Inca un roman, printre multi altii, care duce cu mandrie numele tarii sale peste hotare si o confirma ca pe o natie de oameni frumosi la suflet si luptatori. Va invit sa fiti alaturi de mine, sa luptati pentru lucruri frumoase, sa treceti cu fruntea sus peste greutati, sa zambiti si sa invatati ca puteti. Chiar daca multi nu cred asta...voi veti stii....si asta conteaza cel mai mult!

            Este saptamana indoielii...dar a indoielii celorlalti. Este saptamana increderii in noi.

Pentru cei care pot, și vor să mă sustină financiar, în acest proiect: 

Cont LEI: RO13 BACX 0000 0004 4508 4001, UniCredit Tiriac Bank, sucursala Suceava         
Cont EURO: RO40 BACX 0000 0004 4508 4000, UniCredit Tiriac Bank, sucursala Suceava

Va multumesc!