Maraton VMT - Via Maria Theresia

Maraton Via Maria Theresia 

drum istoric și potecă tematică

Este ora 4.30 dimineața când ne trezim. Mai multe frontale roiesc în jurul corturilor, cuprinse de febra anticipată a competiției. Se schimbă replici în șoaptă, se râde înfundat... Plecăm în cele din urmă spre autobuzul care ne va duce la linia de start a acestui maraton inaugural. Dincolo de toate aspectele comune competițiilor montane de alergare și mountain bike, Maratonul Via Maria Theresia are și o componentă specială, pentru care merită aprecierile noastre din plin. Fiecare pas făcut în alergare pe poteca tematică ce leagă două provincii istorice va resimți căldura sufletească și efortul lăudabil a sute de voluntari. 

Am ajuns cu o seară înainte de competiție, cu copii si doamne, cu corturi și veselie, cu mâncare la lumina farurilor și reîntâlniri cu prieteni vechi de alergare...Bogdan, Tarzan (Relu), Levi, Cozmin, Mihai, Gabi, Ilinca ( o parte din "Gușterii" de la Ultrabug )...Schimbăm câteva vorbe, ne înscriem rapid, ratăm cu brio ședința tehnică și ne întoarcem la cort...Urmează o noapte grea, cu oboseală multă, copii plângăcioși și .... un cer perfect, o mare de stele ....somn de cateva ore...alarma!...mă scutură de picioare ( am dormit cu ele afară din cort, din motive de logistică prost calculată :) ), cumnatul meu Rodian, nerăbdător…

Chiaun de somn, mă schimb repede, la lumina lunii, verific să am de toate…sigur uit eu ceva, că așa se întâmplă…și pornim cu pas voios spre autobuz. Tășuleasa Social  a asigurat și transportul către zona de start ( la vreo 60 km de camping ), ceea ce se adaugă la toate celelalte eforturi organizatorice și încă mă mir de taxa de participare de 10 Ron…Vocea veselă a lui Relu mă scoate din starea de moțăială și mai povestim cu el si cu Levi. Drumul se încheie astfel repede, și coborâm la fosta exploatare minieră. Frig de mori, vântul bate serios, ne mai încălzim cu sprinturi scurte și stretching. Maestru Marcel Iures dă autografe pe numărul de concurs. Mă așez și eu la rând, si acum am un număr numai bun de înrămat. Aparat foto am uitat să iau, așa că mă bucur efectiv de moment. Ma ia în obiectiv Cozmin Ardelean ( căruia îi și mulțumesc pentru energizantele GU ) și reușesc un semn de victorie rebegit de frig…

           Alerg, pe o vreme aproape perfectă, pe un traseu ce se deschide într-o succesiune interminabilă de peisaje extraordinare. Am mai participat la competiții, prin diverse colțuri ale țării. Multe din ele, frumoase. Dar nici un traseu nu m-a impresionat mai mult decât cel recreeat de către Asociația Tașuleasa Social în parteneriat cu Raiffeisen Bank. Pe numărul de concurs, cireașa de pe tort – autograful actorului Marcel Iureș. Maestrul a fost cel care și-a asumat numărătoarea inversă și bătaia gongului care a dat startul alergătorilor de maraton și semi-maraton.

Poteca pornește din dreptul fostei Exploatari Miniere de Sulf din judetul Suceava, printr-un urcuș destul de accentuat care te seacă de puteri înainte de a apuca să treci de primii 10 km. Efortul continuu și urcușurile și coborâșurile abrupte te provoacă atât fizic cât și mental. Este și o compensație, atunci când te gândești la cât de mulți oameni s-au implicat în acest proiect, cât de mulți au muncit efectiv să-ți deschidă calea într-o călătorie istorică ce te poartă zeci de ani prin timp și spațiu pe parcursul unui maraton prin munții Călimani. Combin astfel emoția, recunoștința și plăcerea alergării montane într-un nucleu de energie interioară producător de forță motrice. Faptul că particip la această competiție, că trec cu fruntea sus linia de sosire și că mă bucur de fiecare pas, sunt toate doar un mic gest de mulțumire către organizatori, către oameni cărora încă le pasă de România. Și care o iubesc.

Pana la despărțirea de traseul de semi-maraton am alergat cu Rodian, nu chiar umăr la umăr, pentru că el e bun la urcare și mie îmi place grozav coborârea. După ce i-am predat bețele și foaia de ploaie ( el mai avea foarte puțin până la finish, iar eu simțeam că nu mai am nevoie de accesorii ) și ne-am despărțit în uralele a trei voluntare simpatice, alergarea a fost singuratică. Rareori ajungeam din urma un alt alergător sau eram eu depășit de cineva. Fără căști în urechi, fără ambient muzical...doar liniștea naturii, poteca... Respirația mea gâfâită mi se pare un abuz. Alerg și aud scrâșnetul pietrelor sub talpa. Aud zgomotul surd al picăturii de transpirație care sare de pe umărul obrazului și se strivește de pământ...e clar, am luat-o razna...
Mă opresc pentru scurt timp ca să las apa limpede a unui izvor să-mi răcorească buzele. Umplu și bidonul și plec mai departe...alternez alergatul cu mersul grăbit pe urcări. Vin vesti și de la ai mei. Sunt la linia de sosire și mă așteaptă. Acolo, la ei, plouă. La mine e încă soare. Alerg...

Ma bucur din plin de peisajele superbe, de caii liberi de pe pantele de un verde crud, de freamatul copacilor si adierea vantului. Nici o imperfectiune. Nimic care sa nu fie acolo unde trebuie. Imi las sufletul si privirea sa se hrănească cu toate acestea...Alerg... 

Primul biciclist trece ( ei au plecat la o oră după alergători ) în viteză pe langă mine, concentrat pe poteca îngustă. Îi fac loc și aproape îl ajung la prima urcare povârnită. Nu trece însă mult și dispare din raza mea vizuală. Nu mi-e ușor, însă motivația nu mă părăsește nici o secundă, și fiecare stâlp care îmi indică traseul și numărul de km parcurși îmi aduce aminte de ce sunt acolo. Simt ploaia rece și răzleață cum mă ia in primire...înseamnă ca mă apropii.. După 42 de km trec linia de sosire în aplauzele voluntarilor și a concurenților care ajunseseră deja. M-am dus și i-am strâns mâna lui Tiberiu Ușeriu, alergător de anduranță și el, coordonatorul echipei de la Tașuleasa Social. Și i-am mulțumit. Știu că și-a sacrificat zilele de antrenament pentru participarea la North Face Ultra Trail du Mont Blanc, în beneficiul acestui proiect frumos. Va fi greu pentru el, acolo în Alpi, în aceasta săptămână, cu mult mai greu decât a fost pentru participanții la concursul inaugural al potecii tematice Via Maria Theresia, însă va fi bine. Și asta pentru că merită. Așa cum a considerat și el că noi: alergători, cicliști montani sau simpli drumeți iubitori de natură, merităm să beneficiem de un traseu superb, ce leagă fosta Exploatare Mineră de Sulf din Judetul Suceava, de Cantonul Silvic Tihuța Colibița ( în apropierea localitații Piatra Fântânele ) din județul Bistrița Năsăud și totodată Bucovina de Ardeal. 

Un drum frumos, care vă așteaptă să-l parcurgeți….

Detalii si descrierea potecii tematice: http://via-maria-theresia.ro/