Cronica de carte

             Poate este un nume prea pompos “Cronica de carte”, dar asta incerc sa fac. Sunt un alergator modest ca performanta, dar care isi testeaza limitele in permanenta.  Imi doresc sa trec de bariera celor 42,195 de km si sa ma alatur grupului restrans de “ultramaratonisti”. Dar mai am de lucru, mai am de alergat si, mai presus de toate...mai am de invatat. Poate tocmai de aceea am prins drag de editura Preda Publishing (http://www.predapublishing.com/) si de colectia de carti iRun promovata de ei. Mi-au trecut prin maini, pana acum, “Ultramaratonistul” lui Dean Karnazes, “Nascuti pentru a alerga” a lui Cristopher McDougall si, de curand “Mananca & Alearga” – Scott Jurek.

Le-am devorat pur si simplu, sacrificand fara ezitare ore din noapte, minute de alergare, mese... Pur si simplu nu ma puteam opri. Experienta de viata a lui Karnazes – un personaj destul de controversat in lumea alergatorilor, povestile asezonate cu condimente nord-americane detaliind viata poporului Tarahumara ( sau Raramuri ) si, nu in ultimul rand, retetele lui Jurek m-au absorbit pe deplin. Vartejul de informatii, detalii, “secrete”, sfaturi si povesti m-au facut sa ma simt mai bogat spiritual. Le-am absorbit toate incercand sa separ actul artistic al povestirii de actul real, al alergarii pe distante nebunesti, identificandu-ma cu personajele sau, dupa caz, cu povestitorul. Alerg noaptea, pentru ca-mi lipseste timpul liber ziua, sunt tentat sa renunt la pantofii de alergare in favoarea alergarii cu picioarele goale sau doar incaltat in sandale minimaliste si incerc sa ocolesc carnea si lactatele adoptand mesele bogate in fructe, legume, cereale, e.t.c.

Bineinteles ca nu reactionez la extrema. N-ar fi nici intelept, nici sanatos. Dar e bine sa incerc sa fac schimbari, schimbari acreditate nu atat de personajele cartilor citite cat si de nutritionisti, medici sportivi, alti alergatori, e.t.c. Traim intr-o lume atat de avida de bani si de valori materiale incat uitam, de cele mai multe ori, sa apreciem ceea ce este cu adevarat de valoare. Sau, pur si simplu, nu mai avem timp. Ne sacrificam sanatatea pentru bani, doar pentru a-i da mai tarziu pe medicamente care sa ne tina in viata sau sa ne dea senzatia de sanatate. Ne miram ca murim mai repede, ca suntem mai putin rezistenti, ca obosim inainte de mijlocul zilei, ca ne imbolnavim mai des si ca suferim de boli cu care nu mai putem lupta. Dar nu ne miram ca orizontul nostru se limiteaza, din ce in ce mai des, la ecranul calculatorului, ca iesirile in aer liber se limiteaza la drumurile servici – acasa si retur. De aceea alerg, de aceea incerc sa schimb ceva in felul in care privesc lumea si natura, in felul in care interactionez cu cei din jur. De aceea citesc carti. Nu numai pe subiect sportiv. Dar astea imi sunt cele mai dragi.

Ultramaratonistul a fost prima din serie, poate de aceea cea mai apreciata, care m-a atras in lectura ca un magnet, mi-a oferit o poveste de viata tumultoasa si dedicata depasirii permanente a limitelor proprii. Fiecare cursa descrisa in detaliu, dupa prima noapte de alergare in ideea de a se regasi pe sine si de a se smulge dintr-o viata care nu-l reprezenta, am trait-o alaturi de Dean Karnazes. I-am urmat exemplu si mi-am facut noaptea prietena si odihna uitata. Am alergat si eu 40 km pana la servici inainte de a-mi incepe ziua de munca. Am invatat ca exista solutii daca vrei sa le gasesti intr-adevar, ca ultramaratonistii sunt solitari in curse si extrem de sociabili in rest. Ca durerea si oboseala ne opresc nu atunci cand fizic suntem epuizati ci atunci cand mintea renunta la lupta. Ca lucrurile sunt posibile atunci cand familia si cei apropiati te sustin si-ti ofera incredere si suport nelimitat. As reciti-o de nenumarate ori fara sa ma plictisesc vreodata....

Nascuti pentru a alerga l-a adus in prim plan pe Cabalo Blanco ( Micah True ) si poporul Tarahumara ( Raramuri ). O altfel de lectura, la fel de pasionanta. La fel de apropiata de mine, de sufletul meu. Gasim descrisa o altfel de cultura, un alt mod de a aborda viata si alergarea in sine. O viata trepidanta. O cursa istorica. O istorie care se rescrie in fiecare an. Caballo Blanco nu mai este, dar a ramas in urma sa cursa cei poarta numele si care se desfasoara in Canionul Cuprului din Mexic. Am facut cunostinta cu Scott Jurek si nu numai. Am aflat detalii despre efectul caldurii asupra alergatorilor si despre hrana Poporului Alergator. Am auzit de “chia”- semintele minune...O carte complexa. O carte minunata.

A doua zi dupa Sf.Nicolae am terminat de citit, aproape pe nerasuflate cartea lui Scott Jurek, Mananca & Alearga. Un vartej de informatii culinare, povesti despre curse celebre, moduri de abordare a alergarii. O poveste de viata a unui ultramaratonist care adora sa fie vegan si care da veganismului credit pentru reusitele sale. Am citit selectiv cartea, sarind retetele si oprindu-ma in aprofundarea micilor sfaturi date de Scott..."M-a intrebat despre tot si i-am spus totul. Eu nu cred in secrete. Nu gramul acela de cunostinte secrete ma va ajuta sa inving pe cineva sau il va ajuta pe altul sa ma bata." spunea el la un moment dat. Nu pot decat sa-i multumesc pentru asta. Ani de alergare ne vor aduce experienta si intelegere, regasire si motivatie...si, de ce nu, cateva ore de lectura. Invatam din tot si din toate. Doar asa putem evolua. O lectura placuta, usoara si motivationala. Doar ca parere personala, o pun tot pe podium, dar pe locul trei, dupa Ultramaratonistul si Nascuti pentru a alerga. Dar va spun, cu mana pe inima, as reciti-o oricand cu placere si bucurie.

Acum e facuta pachet si asteapta sa fie trimisa la Constanta. Acolo asteapta cineva s-o citeasca si, prin prisma acestui lucru, ma lipsesc usor de ea. O perioada. Pana la prima competitie din 2014 unde ma voi intalni cu Sorin si o voi primi inapoi impreuna cu “Nascuti...”. El a citit-o la lumina frontalei...dupa cum spunea intr-un post pe Facebook. Mi-am adus aminte cu placere cum, acum ani buni de zile, ma ascundeam noaptea sub plapuma si, la lumina lanternei mi se perindau prin fata ochilor “Cei trei muschetari”, “Ciresarii”, “Moby Dick”, “Micul print”, “Bader, invingatorul cerului”, seria Jules Verne, si multe altele... Cartile de la Preda Publishing m-au facut sa ma intorc in timp si sa indragesc din nou cititul...

Mi-am propus pentru anul urmator sa particip la 10 maratoane – Maraton Apuseni, Retezat Maraton, Maraton Piatra Craiului, Marathon 7500, Maraton “Stefan cel Mare”, Maraton International Cluj, Brasov Marathon, EcoMarathon, Maraton Delta Dunarii, Maratonul Reintregirii Neamului Romanesc. As vrea sa nu ratez nici „Bate Toaca”. Nu stiu daca voi reusi, implicatiile financiare sunt destul de mari. Dar imi doresc sa realizez acest proiect, mai ales ca fac parte integranta dintr-un program personal de training care sa ma ajute sa particip si sa termin „Marathon des Sables” – editia 2015.

Pana atunci citesc. Invat. Alerg. Ma bucur de viata, de aer curat, de prieteni, de povestile voastre, de zambete si iar de alergare...

Ultramaratonistul. Nascuti pentru a alerga. Mananca & alearga.

Poate voi gasi resurse si pentru: Sunt aici pentru a castiga. O viata fara limite. Usain Bolt-povestea mea.

 Va doresc si voua lectura placuta si alergare usoara....