Ce fel de om as fi daca n-as visa, daca nu mi-as dori….

Caldura curge perceptibil de-a lungul dunelor desertului Sahara, vantul abia adie si umbrele parca se topesc inainte de a atinge pamantul….Mai mult de 1000 alergatori isi croiesc drum prin nisipul fierbinte. A inceput, in Maroc, a 29-a editie a competitiei de anduranta de tip ultramaraton: Marathon des Sables. Sunt aproximativ 250 km, parcursi in sase etape, din care una depaseste 80 km iar alta are lungimea standard a unui maraton, in doar 6 zile. Nu primesti nimic de la nimeni. Doar apa si necesarele ingrijiri medicale. Restul duci in spate pe tot parcursul alergarii: mancare, sac de dormit, schimburi, kit de supravietuire. Patru romani participa la editia din acest an, Paul Dicu, Aristide Necula, Cristian Enasoae, Gabriel Laczko, ultimul stabilit in Elvetia si reprezentand aceasta tara. Urmaresc cu entuziasm, mandrie si admiratie parcursul co-nationalilor nostri, dar totodata cu o umbra de tristete. Aceasta din urma vine din faptul ca am fost si eu inscris la aceasta editie insa nu am reusit sa strang suma necesara participarii efective, astfel incat am fost nevoit sa ma retrag. Nu renunt insa la aceasta idee si poate ca anul viitor sau urmatorul voi gasi resursele ( financiare ) necesare participarii.

Oricum emotia fiecarui kilometru parcurs de Paul, Aristide, Cristi si Gabi o resimt din plin, alaturi de multi alti romani, de parca as fi si eu acolo, alaturi de ei. M-am intristat sa-l vad pe Paul schiopatand la sosire dupa a treia etapa ( cea mai lunga, de 81,5 km ), am asteptat cu sufletul la gura sosirea in aceeasi etapa a lui Cristi care parca disparuse dupa penultimul punct de control si ma bucur de parcursul bun al lui Aristide. Cu Gabi e o alta poveste si il privesc ca pe un prieten plecat departe, desi nu ne-am vazut niciodata. Cu el am povestit, pe retelele de socializare, cel mai mult despre acest ultramaraton. Sunt toti aproape de final, mai aveau doar doua etape cand am inceput eu sa scriu aceste randuri. Unul cate unul ating linia de sosire: Aristide, apoi Paul si Cristi. Cu 5 km inainte de finish, Gabi cedeaza si nu reuseste sa incheie editia cu numarul 29 a competitiei.

Nu e usor sa participi, nu e usor sa te lupti cu nisipul, cu caldura, cu resursele limitate de o autonomie restrictionata si aceia de organizatori. Mai presus de toate, nu este usor sa te lupti cu tine insuti, cu demonii si intunericul. Cu caldura si lipsa apei. Cu linistea si singuratatea. Cu propriile ganduri, cu dorinta de a renunta, deopotriva cu dorinta de a merge mai departe. Si totusi aceasta competitie, in care oamenii mai si mor, exercita o atractie aproape palpabila asupra mea. A devenit “Everestul” meu, cursa suprema la care voi participa candva, in aceasta viata. Eu sper ca anul viitor, dar sponsorii nu sunt usor de gasit. Lumea e saraca si dezinteresata si, daca nu esti suficient de convingator sansele sunt minime. Dar voi reusi. Va fi o participare dedicata, atat sponsorilor cat si organizatiei Salvati Copiii, pentru care, urmand exemplul co-nationalului nostru Paul Dicu, voi incerca sa pun in miscare cat mai multa lume. Va fi o alta lupta pentru ca nord-est-ul tarii e deocamdata prea putin reprezentat in competitiile sportive.

Ma bucur nespus cand vad romani prezenti in competitii internationale, chiar daca nu ajung neaparat pe podium. E steagul tarii mele cel pe care il strang in maini la final si pentru tot efortul, curajul, determinarea si puterea de care dau dovada ma inclin in fata lor si le multumesc.

Ce fel de om as fi, daca n-as visa, daca nu mi-as dori…ca nisipul Saharei sa-mi mangaie talpile, sa devin prieten cu durerea, sa ard si sa renasc din indoiala si speranta, sa am suficiente cuvinte si resurse ca sa va povestesc despre cum e acolo, de la fata locului, sa va tin cu sufletul la gura si sa va invat sa va bucurati de fiecare pas pe care-l fac, pe care-l faceti…

               Ce fel de om as fi, daca n-as visa, daca nu mi-as dori … sa fiu primul sucevean in mainile caruia sa fluture tricolorul, la finish-ul uneia dintre cele mai dure competitii din lume: Marathon des Sables.

             E luna Mai, luna in care s-a anuntat deschiderea inscrierilor pentru editia din 2015. Taxa de participare este in jur de 3.000 eur. Multi bani, pentru oricine. Foarte multi, si pentru mine. Am nevoie de suportul tau, cititorule, pentru a-mi indeplini visul. Daca alegi sa ma sustii, iti multumesc si voi incerca sa-i multiplic ( indiferent de suma ) in beneficiul Organizatiei Salvati Copiii Romania iar fiecare pas pe care-l voi face in Sahara ti-l voi datora tie. Donatiile se pot face in urmatoarele conturi:

Cont LEI: RO13 BACX 0000 0004 4508 4001, UniCredit Tiriac Bank, sucursala Suceava            
Cont EURO: RO40 BACX 0000 0004 4508 4000, UniCredit Tiriac Bank, sucursala Suceava

         Suma care va depasi taxa de inscriere si cheltuielile cu drumul si echipamentul va fi redirectionata catre conturile Organizatiei Salvati Copiii Romania.