Festivitate de premiere – Arbore, august 2012

 Publicat in ziarul Crai Nou, 29.08.2012

           Un gest de o deosebită delicateţe şi dăruire sufleteasca s-a petrecut duminică, 26 august, în sala de evenimente a Şcolii Gimnaziale “Luca Arbure” din localitatea Arbore: premierea profesorilor. Nu, nu este o greşeală şi deşi anul şcolar s-a încheiat demult, dascălii acestei comune au avut plăcuta surpriză de a fi invitaţi de foştii elevi la o întâlnire mai puţin obişnuită.

Unul dintre fiii comunei, astăzi pilot pe elicoptere militare în Timişoara, Ioan Maxim, a venit cu ideea de a-şi exprima mulţumirea şi recunoştinţa faţă de foştii profesori, fără a urmări un eveniment de genul întâlnirilor de 10 sau 20 ani. Un gest simplu. Un gest care urma să antreneze tot mai mulţi oameni, tot mai mulţi foşti, dar elevi şi actuali şi foşti profesori.

Festivitatea a început la ora 17, după ce, în prealabil, a fost anunţată din om în om, cu informare transmisă de televiziunea locală şi prin pomenirea sa în cadrul slujbei de dimineaţă de la biserica din centrul comunei. Emoţiile, deja declanşate la împărţirea invitaţiilor, au escaladat rapid la intrarea profesorilor, parte din ei deja pensionari, în acordurile imnului “Gaudeamus igitur”: aplauze şi o frumoasă boltă de flori realizată de foşti elevi. Cu ochii în lacrimi, dascălii s-au aşezat în bănci special pregătite, luând astfel, pentru scurt timp, locul obişnuit al elevilor.

A luat cuvântul, ca maestru de ceremonii, Ioana Bujdei Leonte – una dintre cei mai merituoşi foşti elevi. Şi cum altfel se putea deschide o astfel de festivitate decât prin citirea catalogului?! Au existat şi absenţi, majoritatea motivaţi. Cei prezenţi însă, s-au ridicat frumos în picioare şi au răspuns: Prezent! S-a ţinut şi un scurt moment de reculegere pentru toţi dascălii plecaţi dintre noi. Au urmat momente deosebite – o scurtă prezentare cu fotografii de altă dată, în care unii s-au recunoscut cu nostalgie şi amuzament, mici discursuri ale elevilor olimpici de astăzi (invitaţi şi ei), ale profesorilor şi ale organizatorilor; inclusiv primarul comunei a avut o scurtă intervenţie. Majoritatea şi-au cerut scuze asistenţei pentru emoţiile pe care le aveau, care au făcut să le tremure glasurile. Majoritatea au mulţumit pentru gestul simplu şi frumos, nemaiîntâlnit până acum. Şi mulţi şi-au exprimat dorinţa ca aceste surprize să se mai întâmple şi ca această festivitate să fie doar prima dintr-un lung şir de astfel de evenimente. Ceremonia s-a încheiat prin decernarea premiilor, înmânarea diplomelor şi a medaliilor de excelenţă. Şi, ca emoţiile să depăşească cu mult limitele…, toţi profesorii au primit coroniţe.

Au susţinut cu bucurie şi generozitate aceasta festivitate: Cătălin Bereholschi şi Nicolae Cîrdei, preoţi ai Parohiei “Sfânta Treime” Arbore, Librăriile Cărtureşti, S.C. Logicomp Data S.R.L., S.C. Comaxidon S.R.L.

Poveştile şi amintirile vremurilor de altă dată, vremuri în care şcoala românească cizela oameni şi destine, au fost asezonate şi cu o mică expoziţie (particulară) de obiecte şi fotografii, insigne şi embleme pusă la dispoziţie de un alt arborean de suflet: Marcel Iliese. Dincolo de cuvintele rostite şi scrise, sentimentele şi trăirile sufleteşti ale unui astfel de eveniment sunt greu de descris. Ar fi trebuit ca tu, cititorule, fost sau actual elev, fost sau actual profesor, să te fi aflat printre cei prezenţi. Momentul a fost unic, atât prin idee, cât şi prin desfăşurare. Dascălii l-au gustat din plin şi, deşi şi-au cerut iertare pentru emoţii, acestea au fost pe deplin justificate. Nu e lucru mic să ţi se recunoască meritul de “modelator de vieţi şi viitor”, să fii aplaudat şi premiat de foştii elevi, după ani buni de la încheierea şcolii. Este un fapt care nu trebuie neapărat să aibă repetiţie, dar merită să fie preluat şi aplicat oriunde în această ţară. Suntem un popor de oameni inimoşi, care ştim să apreciem frumosul şi valoarea gesturilor simple, dar impregnate de sentimente nobile, care ştim încă să ne apreciem învăţătorii şi ne plecăm în faţa lor, în semn de recunoştinţă pentru ceea ce am devenit astăzi.