Hram aviatic la Arbore

  Publicat in ziarul Crai Nou, 04.09.2010

                Data de 29 august 2010 va intra probabil în istoria comunei Arbore. Acest lucru se datorează minimitingului aviatic desfăşurat pe parcursul a 40 de minute deasupra terenului de fotbal din localitate, spaţiu ce găzduieşte în fiecare an „strânsura”.

Evenimentul a fost posibil cu sprijinul a doi oameni inimoşi, piloţi, cu rădăcini adânci în vatra acestei localităţi – Marcel Iliese şi Ioan Maxim. Dincolo de cadrul general, hramul localităţii cu activităţile obişnuite la „strânsură” – huturi, tiribombă, maşinuţe, vânzători ambulanţi de mici nimicuri sau mici la grătar, întâlniri, poveşti, dansuri şi hore –, spectacolul aviatic a fost apreciat la adevărata sa valoare.

Atât oameni simpli pentru care localitatea Arbore este centrul universului, cât şi oameni mai învăţaţi, care ştiu ce înseamnă avioanele şi cum arată aeroporturile, toţi – de la opinca la vlădică – au înţepenit cu capul pe spate şi privirea aţintită spre cerul care a fost generos de limpede. Piloţii celor două avioane prezente, Radu Trelea şi Dorin Croitor, au profitat din plin şi au executat treceri în tandem şi diverse figuri acrobatice, făcând să tresară inimile şi sufletele spectatorilor.

De la sol, conducătorul de zbor, dl Sorin Trelea, co-membru fondator al Clubului AeroFridericii din Frătăuţii Vechi, a explicat în detaliu spectatorilor fiecare dintre mişcările executate de aparatele ce evoluau pe cer. Pe lângă avantajul informaţiilor la cald, arborenii şi invitaţii lor din localităţile din jur s-au delectat şi cu comunicarea „live” dintre cei doi piloţi, amplificată în volum de staţia de la sol. „Miroase a mici pe aici!”, s-a auzit şăgalnic vocea unuia din ei, de la o înălţime la care avionul părea la fel de mare ca un şoim.

Dintr-o dată, ca de nicăieri, un punct întunecat s-a transformat în floare: Cristi Nisteriuc, paraşutistul cu salturi al căror număr le-a pierdut şirul, ţintea o aterizare la punct fix, aproape de centrul terenului de fotbal. Forţele de ordine i-au asigurat cu destulă greutate perimetrul necesar aterizării în siguranţă. La contactul cu solul, aplauzele au acoperit uralele şi chiotele copiilor. Aparatele de fotografiat au început să bliţeze şi toată lumea a dorit o poză cu el, amintire.

Radu Trelea, pilotul „şoimului” de mai devreme, a mai survolat o data terenul, salutând mulţimea cu un gest specific aviatorilor – prin balansul uşor şi repetat al aripilor aparatului de zbor.

În încheierea micului spectacol s-a ţinut şi un moment de reculegere în memoria colegilor de breaslă ai organizatorilor, piloţi dispăruţi prea devreme din aceasta lume. „Toţi ne privesc de sus şi se bucură de bucuria noastră. Le mulţumim!”, a spus cu voce îndurerată pilotul de elicopter Ioan Maxim.

Şi uite cum se întâmplă, oameni pentru care tradiţiile şi valorile pământului natal contează reuşesc să facă un cadou deosebit localităţii şi comunităţii din care s-au desprins. În spatele cuvintelor, acest articol este un semn de mulţumire din partea arborenilor şi nu numai pentru evenimentul reuşit. Sperăm ca şi alţi români să facă acelaşi lucru, în diverse forme, pentru locurile natale, pentru aceasta ţară, pentru acest pământ. Pentru că merită. Pentru că merităm!