Hram aviatic… cu repetiţie, în comuna Arbore

 Publicat in ziarul Crai Nou, 10.02.2012

         

           Ziua de hram a aşezării, la sfârşit de august 2012, a început cu un cer neobişnuit de senin deasupra comunei Arbore, care prevestea parcă evenimentele ce aveau să urmeze. 

Terenul de fotbal al localităţii devenise neîncăpător: era plin de tobogane gonflabile, umbreluţe, tarabe încropite pe loc sau profesioniste, lume multă şi veselă, miros de mici şi bere, clasica scenă înjghebată în remorca descoperită a unui tir, baloane, mingi, trenuleţe, vată de zahăr. Între toate aceste lucruri, obişnuite la fiecare sărbătoare a comunei, o notă discordantă o făcea prezenţa neobişnuită a unui motodeltaplan. Expus discret într-o laterală a scenei, atrăgea totuşi atenţia şi interesul localnicilor, mai ales că exista şi un însoţitor al aparatului, domnul Dan Cobuz, comandantul Aerodromului Floreni, dornic să explice curioşilor detalii despre zborul cu un astfel de aparat. Îşi reaminteau cu toţii hramul de acum doi ani, când, în miezul zilei, un paraşutist aterizase în centrul terenului, în timp ce două avioane ultrauşoare evoluau, în formaţie sau separat, pe cer. Atunci, ca şi acum, un fiu al comunei făcuse toate aceste lucruri, dragi sufletului său, posibile: Ioan Maxim – pilot militar de elicoptere din Baza Aeriană Timişoara, fondatorul şi preşedintele Asociaţiei ,,Aripi Tricolore”.

Postul de televiziune local Arbore şi partenerul media – ziarul ,,Crai nou” Suceava anunţaseră din timp evoluţia evenimentelor din acea zi: demonstraţii aeriene cu avioane ultrauşoare, motodeltaplan şi motoparapantă, lansare de lampioane şi un show pirotehnic cu trupa ,,Amaro” din Sibiu. Surpriza a venit în momentul în care demonstraţiile aeriene s-au împărţit în trei reprize, în jurul prânzului scoţând oamenii din case şi promovând momentul următor, când doi paraşutişti s-au lansat deasupra localităţii. Trei avioane ultrauşoare se roteau tăcute în cercuri line în înaltul cerului. Apoi, ceva mai târziu, în zona numită ,,La Salcâmi”, evoluţiile de excepţie ale avioanelor – în formaţie compactă sau singure – şi salturile celor doi paraşutişti, cu aterizările de precizie, au ţinut cu sufletul la gură peste două sute de oameni. Vântul destul de puternic ar fi putut constitui un impediment, însă profesionalismul, entuziasmul şi dedicarea piloţilor şi paraşutiştilor au dus la un spectacol plin de acurateţe şi echilibru. Aplauze furtunoase au încheiat momentul şi piloţii au mulţumit asistenţei prin cunoscuta balansare a aripilor. Cea de-a treia parte – survolarea comunei de către o motoparapantă pilotată de Adi Buzan – a venit ca o relaxare, ca o diminuare a emoţiilor şi a adrenalinei de până atunci.

Participanţii entuziaşti la activităţile generatoare de uimire, bucurie şi frenezie au fost piloţii Radu Trelea, Alexandru Scheul, Cosmin Buhu, Daniel Mitric, paraşutiştii militari Ion Iordanoaia şi Eugen Botezatu, fost pilot de vânătoare pe avionul MIG-21 Lancer, iar ca suport tehnic Aerodromul Frătăuţii Vechi, Răzvan Chirilă şi Albu Andrei.

Ceva mai târziu, după ce noaptea îşi intrase în drepturi, arborenii adunaţi ,,la strânsură” au fost invitaţi să lanseze lampioane. 170 de astfel de lampioane au adus un plus de frumuseţe cerului înstelat. Din prea multă nerăbdare şi emoţie, ele s-au înălţat unul după altul şi nu în grup compact, fiecare în parte ducând spre depărtări câte un strop de dragoste, puţină emoţie şi multă bucurie. O notă discordantă, dacă putem spune aşa, a făcut-o ceata veselă de aviatori aflată sub îndrumarea lui Radu Trelea, care a lansat toate lampioanele aprinse ,,în formaţie”. Efectul asupra privitorilor a fost deosebit şi cei mai mulţi şi-au promis să facă acelaşi lucru, cu proxima ocazie.

Părea că seara se încheiase cu privirile tuturor aţintite spre cer. Însă trupa ,,Amaro” din Sibiu, compusă din Alina şi Raluca Cobuz, au reuşit să strângă, pe majoritatea celor prezenţi la acea oră târzie, aproape de scenă. Un show fantastic realizat de ,,o trupă care nu numai că poate controla focul, ci îl foloseşte ca amuzament sau joacă” – de neînchipuit pentru mulţi localnici până atunci – a luminat chipuri şi suflete. Aplauze frenetice au însoţit fiecare rotire îndemânatică a mâinii sau a corpului dresoarelor de foc, generatoare de cercuri, spirale şi îmbinări din ce în ce mai complexe şi înflăcărate.

Uite aşa se mai întâmplă ca, datorită dăruirii şi dedicării unor oameni de suflet, să se facă lucruri deosebite şi în alte locuri decât în centrul sau în apropierea marilor oraşe. Şi cine merită mai mult aceste lucruri decât cei care găsesc încă în tradiţie, în biserică, în portul popular şi în cultul strămoşilor temelia unei vieţi curate şi îmbelşugate! Ne-am obişnuit să ne plângem, să fim trişti, stresaţi şi supăraţi pe toată lumea. Să găsim ca scuză generală criza şi lipsa banilor. Să ne acoperim astfel nepăsarea, dezinteresul şi decadenţa. Să uităm de valori cu mult mai multă însemnătate şi putere; să uităm să ne bucurăm de lucruri mărunte, de copii şi de părinţi, de locurile unde ne-am născut şi am crescut, de dascăli şi de credinţă. Ca simplu participant la sărbătoarea unui sat românesc, cred că sunt în asentimentul tuturor atunci când aduc mulţumiri pentru o zi deosebită celui, celor care mai cred în astfel de valori... şi care luptă pentru ele.

De asemenea, se cuvin mulţumiri partenerilor media: ziarul ,,Crai nou” Suceava, televiziunea locală Arbore – prin amabilitatea domnului Ioan Prelipcean, sponsorilor Kober, Killer, Marelvi Impex, Primăria Arbore, Pensiunea Casa Galbenă şi arborenilor inimoşi Ionel şi Vasile Buliga, familia Maxim, Dănuţ Manoilă şi Sorin Motan, pentru sprijin şi încurajări în realizarea acestui eveniment.